Curtea de Conturi Europeana a constatat că UE a făcut progrese în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii și deschiderea pieței interne a transporturilor, dar avertizează că aceasta trebuie să abordeze șase mari provocări dacă dorește să asigure o mobilitate îmbunătățită în Uniune. Aceste provocări includ corelarea obiectivelor și a priorităților cu resursele, o mai bună planificare, întreținerea infrastructurii, asigurarea eficace a punerii în aplicare, reorientarea transportului de mărfuri către alte soluții decât transportul rutier și asigurarea unei valori adăugate europene. Analiza conține, de asemenea, o prezentare generală și informații de bază legate de sectorul transporturilor din UE, de nevoile existente în materie de investiții și de situația fondurilor disponibile. Este descrisă, totodată, situația existentă în ceea ce privește cele cinci moduri principale de transport: rutier, feroviar, aerian, pe căile navigabile interioare și maritim.
Transporturile afectează în mod direct viața de zi cu zi a tuturor cetățenilor din UE și constituie un sector strategic al economiei UE, serviciile de transport asigurând aproximativ 11 milioane de locuri de muncă. Dezvoltarea infrastructurii de transport a UE necesită eforturi financiare considerabile. Comisia Europeană estimează totalul investițiilor necesare în acest domeniu la aproximativ 130 de miliarde de euro pe an, sumă care nu ia în calcul și întreținerea infrastructurii de transport. Se estimează că în perioada 2021-2030 va fi nevoie de aproximativ 500 de miliarde de euro doar pentru componenta centrală a Rețelei transeuropene de transport (Trans-European Transport Network – TEN-T), o rețea multimodală integrată care urmărește să permită circulația rapidă și cu ușurință a persoanelorși a bunurilor pe teritoriul UE. Dacă sunt incluse rețeaua globală și alte investiții în sectorul transporturilor, această sumă crește la aproximativ 1,5 mii de miliarde de euro.
Responsabilitatea pentru dezvoltarea, finanțarea și construirea infrastructurilor de transport aparține în principal statelor membre. UE oferă sprijin pentru politica în domeniul transporturilor printr-o gamă de instrumente de finanțare, în valoare totală de aproximativ 193 de miliarde de euro pentru erioada 2007-2020. Curtea avertizează că rata de dezvoltare a infrastructurii variază în UE, calitatea și disponibilitatea infrastructurii încă fiind deficitare în anumite zone, în special în regiunile estice. Având în vedere disponibilitatea limitată a fondurilor publice după criza economică din 2008, creșterea investițiilor din sectorul privat în infrastructura strategică de transport este considerată esențială pentru reducerea întârzierilor acumulate în materie de investiții în acest domeniu.
„UE și statele membre au înregistrat progrese în dezvoltarea infrastructurii, dar trebuie să depună în continuare eforturi și mai susținute pentru a găsi soluții la problemele cunoscute și la provocările viitoare din sectorul transporturilor,” a declarat domnul Ladislav Balko, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de această analiză. „Investițiile reduse în infrastructura de transport au frânat modernizarea rețelei de transporturi din UE, investițiile medii situându-se la niveluri cu mult inferioare celor de care este nevoie.”
Nu trebuie uitat însă că sectorul transporturilor generează aproximativ un sfert din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră și devine una dintre principalele provocări în raport cu îndeplinirea obiectivelor globale de decarbonizare ale UE, în condițiile în care emisiile generate de acest sector au început să crească din nou după 2014. Curtea observă că au fost deja propuse măsuri de accelerarea decarbonizării transporturilor. Pe lângă aceasta, automatizarea, digitalizarea și mobilitatea partajată sunt tendințe cu o expansiune rapidă, care pot spori eficiența sistemelor de transport. Curtea subliniază însă că noile tehnologii și modele de mobilitate generează și provocări în ceea ce privește adecvarea cadrului legislativ, protecția vieții private, siguranța, răspunderea și securitatea datelor.
La nivel general, UE trebuie să se ocupe de următoarele șase provocări din sectorul transporturilor:
1) corelarea obiectivelor și a priorităților relevante și realizabile cu resursele disponibile;
2) stabilirea unor instrumente eficace de asigurarea punerii în aplicare la nivelul UE pentru a se
garanta că deciziile în materie de infrastructură ale statelor membre sunt aliniate mai îndeaproape
la prioritățile UE, acordându-se atenție în special tronsoanelor transfrontaliere;
3) concentrarea finanțării UE asupra priorităților cu cea mai mare valoare adăugată europeană;
4) îmbunătățirea planificării, a punerii în aplicare și a monitorizării proiectelor finanțate de UE;
5) asigurarea întreținerii adecvate și a caracterului durabil al infrastructurii de transport;
6) intensificarea eforturilor de reorientarea transportului de mărfuri către alte soluții decât
transportul rutier.
Sursa: ECA