Mecanismul de redresare și reziliență va ajuta statele membre să absoarbă șocul economic creat de criza provocată de pandemia de COVID-19 și să sporească reziliența economiilor lor. Într-un nou aviz publicat astăzi, Curtea de Conturi Europeană subliniază importanța planurilor naționale de redresare și reziliență pentru asigurarea faptului că sprijinul financiar din partea UE este direcționat către îndeplinirea obiectivelor comune generale ale UE în materie de coeziune, sustenabilitate și digitalizare și că acesta este bine coordonat cu alte forme de sprijin național și din partea UE.

În luna mai 2020, Comisia Europeană a propus instrumentul Next Generation EU ca parte a unui pachet de mare amploare menit să reducă impactul socioeconomic al pandemiei. În cadrul acestui instrument, Mecanismul de redresare și reziliență va avea cel mai important rol, cu un buget de peste 600 de miliarde de euro care urmează să fie distribuit sub formă de granturi și de împrumuturi. Mecanismul este conceput să ofere sprijin financiar la scară largă pentru investițiile și reformele publice în domeniul coeziunii, al sustenabilității și al digitalizării. Statele membre beneficiare au obligația de a elabora planuri de redresare și reziliență care să fie conforme cu recomandările relevante specifice fiecărei țări adoptate de Comisie în cadrul semestrului european.

„Mecanismul de redresare și reziliență este esențial în mobilizarea rapidă a fondurilor necesare pentru stimularea redresării și pentru creșterea rezilienței economiilor noastre naționale. Statele membre vor trebui să își aducă aportul, prin stabilirea agendelor naționale în materie de tranziție verde și digitală, de investiții și de reforme”, a declarat doamna Ivana Maletić, membra Curții responsabilă de acest aviz. „Avem în fața noastră o ocazie de a demonstra că UE asigură o utilizare optimă a banilor. În acest sens, trebuie să veghem cu foarte mare atenție ca banii să fie într-adevăr alocați pentru acele măsuri care contribuie la atingerea obiectivelor ambițioase ale UE. Ne vom asigura astfel de faptul că potențialul Mecanismului de redresare și reziliență este valorificat la maximum.”

Logica de cheltuieli a mecanismului sprijină programe ample de reformă și de investiții pe baza unor obiective de etapă pentru măsurarea progreselor și, spre deosebire de fondurile structurale ale UE, nu se bazează pe rambursarea costurilor suportate în cadrul unor programe sau proiecte specifice. Potrivit Curții de Conturi Europene, legătura dintre mecanism și obiectivele UE, cum ar fi convergența socioeconomică, Pactul verde și transformarea digitală, ar putea fi întărită, de exemplu prin indicatori comuni obligatorii, care ar asigura o relație directă între obiectivele de etapă și țintele stabilite în planurile de redresare și reziliență individuale, pe de o parte, și obiectivele conexe, pe de altă parte. Curtea salută faptul că Mecanismul de redresare și reziliență se sprijină pe proceduri existente, cum ar fi Regulamentul privind dispozițiile comune și semestrul european, încurajând sinergii și diminuând sarcina administrativă atât de la nivelul UE, cât și de la nivel național. Pe lângă aceasta, dialogul preconizat cu statele membre permite o anumită flexibilitate pentru a se face față situațiilor specifice. Curtea remarcă însă că elaborarea în același timp a planurilor de redresare și reziliență, a programelor operaționale și a programelor naționale de reformă s-ar putea dovedi dificilă pentru statele membre și recomandă proceduri simplificate. Totodată, pentru a se evita suprapunerea cu alte surse de finanțare puse la dispoziție de UE, Curtea subliniază necesitatea unor orientări corespunzătoare și a unei coordonări adecvate.

Curtea consideră că este dificil să se evalueze cât de adecvate sunt sumele propuse pentru combaterea consecințelor unei crize care nu s-a terminat încă. Chiar dacă Mecanismul de redresare și reziliență a fost introdus ca răspuns la consecințele pe termen mediu și lung ale crizei provocate de pandemia de COVID-19, alocarea propusă a contribuțiilor financiare către statele membre se bazează în mare măsură pe situația care exista înainte de această criză. Drept urmare, dintre cele zece state membre care beneficiază de cea mai mare alocare de sprijin financiar sub formă de granturi în cadrul mecanismului, se preconizează că patru vor suferi în 2020 o scădere mai puțin considerabilă a PIB-ului decât media de aproximativ 7 % calculată pentru ansamblul UE. În plus, sistemul de alocare reflectă doar parțial obiectivul Mecanismului de redresare și reziliență de a promova coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii prin îmbunătățirea rezilienței și prin sprijinirea redresării. De fapt, peste două treimi din granturile mecanismului sunt alocate pentru cele 14 state membre al căror PIB pe cap de locuitor în 2019 a fost de cel puțin 90 % din media UE și doar un sfert din granturi este alocat către cele opt state membre al căror PIB pe cap de locuitor s-a situat în 2019 sub 75 % din media UE.

În fine, Curtea subliniază că statele membre și Comisia trebuie să instituie măsuri puternice și eficace împotriva fraudei și a neregulilor, pentru a asigura faptul că sprijinul UE este utilizat în scopul prevăzut. Au fost observate și unele deficiențe la nivelul procedurilor de monitorizare și de raportare preconizate. În ceea ce privește dispozițiile în materie de guvernanță și de audit aferente Mecanismului de redresare și reziliență, Curtea consideră că rolul Parlamentului European în procesul bugetar ar trebui să fie definit în mod explicit, la fel ca drepturile de audit ale Curții, pentru a se asigura faptul că mecanismul este supus acelorași principii de transparență și de asigurare a răspunderii de gestiune ca și bugetul general al UE.

Sursa: ECA