Programele de finanțare ale UE au abordat o absorbție redusă, dar au avut un accent insuficient asupra rezultatelor

Comisia Europeană și statele membre ar trebui să utilizeze într-un mod mai eficace finanțarea din domeniul coeziunii, după cum se arată într-un nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeană. Curtea avertizează că, din cauza întârzierilor înregistrate în finalizarea cadrului legislativ și din cauza progreselor lente realizate în implementarea planurilor de execuție a cheltuielilor, administrațiile naționale au fost supuse presiunii de a cheltui repede banii, uneori în detrimentul performanței. Comisia nu a reacționat prompt pentru a soluționa dificultățile întâmpinate de anumite programe în efectuarea cheltuielilor. Acțiunile sale, precum și cele întreprinse de statele membre au avut totuși un impact pozitiv asupra absorbției.

Fondurile din domeniul coeziunii sunt repartizate în avans statelor membre pentru o perioadă de cheltuieli de șapte ani și sunt puse la dispoziția acestora sub forma unor alocări bugetare anuale care trebuie utilizate într-un interval de timp determinat. Curtea a examinat cheltuielile efectuate în cursul perioadei 2007-2013, precum și acțiunile întreprinse de statele membre, cu sprijinul Comisiei, pentru a crește absorbția fondurilor acolo unde au fost identificate probleme. În perioada examinată, finanțarea totală pentru cele 28 de state membre ale UE s-a ridicat la 346 de miliarde de euro. De asemenea, Curtea a comparat tendințele în efectuarea cheltuielilor din perioada examinată cu cele din perioadele 2000-2006 și 2014-2020. Au fost efectuate vizite de audit în patru state membre: Republica Cehă, Ungaria, Italia și România.

Curtea a constatat că, atât pentru perioada de programare 2007-2013, cât și pentru perioada 2014-2020, adoptarea tardivă a cadrului legislativ a antrenat întârzieri și în ceea ce privește programele operaționale. În cazul perioadei 2007-2013, majoritatea dintre acestea nu au fost adoptate decât după trecerea deja a 12 luni de la începerea perioadei de programare, lucru care a avut un efect de domino inevitabil asupra efectuării cheltuielilor.

Dacă perioada 2007-2013 a cunoscut un demaraj lent, el a fost chiar și mai lent în perioada 2014-2020, a indicat Curtea. În plus, din cauza suprapunerii perioadelor de programare, statele membre încă cheltuiau bani rămași din perioada anterioară, deși următoarele programe demaraseră deja.

„Este esențial să se evite o situație în care sume mari de bani trebuie să fie utilizate în grabă la sfârșitul unei perioade de programare, deoarece există riscul să nu se acorde atenția cuvenită obținerii unui bun raport costuri-beneficii. Cheltuirea banilor respectivi devine un scop în sine, în loc să constituie un mijloc de îndeplinire a obiectivelor de politică”, a declarat domnul Henri Grethen, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de raport.

În cursul perioadei de programare 2007-2013, Comisia a monitorizat absorbția fondurilor – cu alte cuvinte, gradul în care erau utilizate acestea în statele membre –, dar abia spre sfârșitul anului 2014 a creat un grup operativ al cărui scop era să ofere asistență statelor membre care se confruntau cu dificultăți în cheltuirea banilor în cadrul anumitor programe. Sprijinul furnizat de grupul operativ, precum și acțiunile întreprinse de statele membre au dus la creșterea semnificativă a cheltuielilor: la începutul anului 2018, plățile au atins o rată de execuție de 97,2 % din alocările bugetare. La sfârșitul anului 2017, rămâneau încă neutilizați 4,4 miliarde de euro.

Închiderea perioadei 2007-2013 de către Comisie este încă în curs, astfel că valoarea totală a plăților și cea a finanțării neutilizate nu au fost încă determinate.

Pentru a îmbunătăți modul în care erau absorbite fondurile, statele membre au revizuit programele, au împărțit proiectele în faze și au utilizat fonduri din partea UE pentru a cofinanța proiecte care erau deja finanțate din fonduri naționale. Cu toate acestea, așa cum a evidențiat Curtea, unele dintre aceste măsuri puneau accentul în principal pe cheltuirea banilor și pe respectarea normelor, și nu pe rezultate, iar revizuirile frecvente ale programelor pun sub semnul întrebării temeinicia analizelor care stau la baza procesului de programare. În plus, Comisia nu dispune de o imagine de ansamblu completă a măsurilor utilizate sau a impactului lor, din cauza lipsei de informații din partea statelor membre și a limitărilor de la nivelul raportării.

Curtea recomandă Comisiei Europene următoarele:

  • să propună autorităților legislative un calendar care să permită ca execuția să poată demara la
    începutul perioadei de programare;
  • să se asigure că revizuirile programelor operaționale se întemeiază pe o evaluare temeinică și
    aprofundată și să urmărească obținerea unor rezultate mai bune;
  • să monitorizeze absorbția, să detecteze dacă aceasta este lentă sau rapidă și să evalueze
    impactul măsurilor;
  • să se asigure că accentul este pus pe obținerea de rezultate.

Scopul acestui comunicat de presă este să prezinte mesajele principale ale raportului special adoptat de Curtea de Conturi Europeană.
Textul integral al raportului este disponibil la adresa www.eca.europa.eu.