Potrivit unui nou raport al Curții de Conturi Europene, raportul cost-eficacitate nu este un factor determinant în cadrul alocării de fonduri publice pentru măsuri de sporire a eficienței energetice a clădirilor rezidențiale. În pofida unor orientări îmbunătățite din partea Comisiei Europene, proiectele finanțate de UE nu pun nici în prezent accentul pe realizarea celor mai mari economii de energie posibile per euro investit. În opinia Curții, contribuția totală a finanțării UE la obiectivele Uniunii în materie de eficiență energetică nu este clară.

Confruntați cu provocarea reprezentată de atenuarea schimbărilor climatice, liderii UE s-au angajat să reducă consumul de energie preconizat al statelor membre ale UE cu 20 % până în 2020 și cu 32,5 % până în 2030. Clădirile consumă cea mai mare pondere de energie și au cel mai mare potențial de economisire a energiei. Prin urmare, acestea joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor UE în materie de economii de energie. Pentru perioada 2014-2020, UE a alocat aproximativ 14 miliarde de euro pentru îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor, din care 4,6 miliarde de euro au fost destinate clădirilor rezidențiale. La această sumă se adaugă 5,4 miliarde de euro, reprezentând cofinanțare națională alocată de statele membre pentru îmbunătățiri la toate tipurile de clădiri, din care aproximativ 2 miliarde de euro pentru clădirile rezidențiale.

„Îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor este esențială pentru realizarea angajamentului UE de a reduce consumul de energie”, a declarat domnul João Figueiredo, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de raport. „Aceasta înseamnă că fondurile UE trebuie acordate cu prioritate proiectelor care generează economii de energie și alte beneficii într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor.”

Auditorii critică autoritățile naționale din statele membre pentru că nu au direcționat fondurile UE către proiectele care aveau cel mai mare potențial de a realiza economii de energie. Atunci când instituie programe finanțate de UE, aceste autorități nu evaluează întotdeauna consumul de energie inițial, economiile de energie potențiale și nevoile de investiții. În plus, autoritățile naționale nu încurajează renovările aprofundate, de exemplu, prin alocarea unor rate de ajutor mai mari pentru acestea. Dimpotrivă, Curtea observă că majoritatea autorităților oferă subvenții de 100 % indiferent de economiile de energie preconizate. În consecință, unele proiecte au utilizat finanțarea UE pentru modernizări simple (cum ar fi instalarea iluminatului cu leduri) care ar fi putut fi realizate fără sprijinul UE.

Autoritățile naționale solicită frecvent audituri energetice și certificate de performanță pentru a evalua investițiile. Curtea subliniază însă că acestea nu le utilizează pentru selecția proiectelor. În cele mai multe cazuri, autoritățile naționale alocă granturi pentru proiecte potrivit principiului „primul venit, primul servit”, fără a compara costurile și beneficiile relative. Acest lucru crește riscul de finanțare excesivă a proiectelor în raport cu potențialele economii de energie aferente, în special atunci când costul pe unitate de energie economisită nu este plafonat. În plus, din moment ce raportul cost-eficacitate al investițiilor nu este măsurat, Curtea constată că nu se poate cunoaște cantitatea de energie economisită ca urmare a investițiilor în valoare totală de 6,6 miliarde de euro efectuate din fonduri publice în clădiri rezidențiale în perioada 2014-2020.

În ceea ce privește următoarea generație de programe, Curtea formulează o serie de recomandări pentru a spori eficacitatea cheltuielilor UE în acest domeniu. Acestea acoperă:

• planificarea și direcționarea investițiilor;
• procedurile de selecție a proiectelor;
• monitorizarea progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor UE în materie de
eficiență energetică.

Sursa: ECA